De ce închidem ochii când strănutăm: explicația specialiștilor

Se spune adesea că nu poți să strănuți fără să închizi ochii, iar acest lucru este adevărat din punct de vedere reflex. Primul instinct atunci când strănutăm este să închidem ochii strâns. Cu toate acestea, este posibil să strănuți cu ochii deschiși, dar numai dacă faci un efort de voință și ai câteva secunde să te pregătești. Totuși, specialiștii avertizează că nu este deloc sănătos sau igienic să procedezi astfel.

Mitul ochilor care sar din orbite

„Ai grijă să închizi ochii când strănuți, să nu îți iasă din orbite” este un mit persistent despre corpul uman. Mulți oameni cred că, dacă nu închid ochii în timpul strănutului, presiunea ar putea afecta globii oculari, ceea ce este complet neadevărat. Optometristul Bert Moritz, medic osteopat în cadrul Mayo Clinic Health System, explică faptul că ochiul este menținut ferm în orbită de șase mușchi extraoculari, ceea ce face ca deplasarea globului ocular să fie aproape imposibilă.

De ce închidem ochii când strănutăm?

Deși înainte de un strănut poate exista senzația că presiunea crește în întreaga față, aceasta nu se transmite la nivelul ochilor. „Este un reflex involuntar”, explică Moritz. „Atunci când creierul transmite semnalul către mușchi pentru a produce strănutul, o parte a acestui mesaj include și închiderea ochilor. Este similar cu reflexul tendinos profund.” Cu alte cuvinte, închiderea ochilor este o reacție automată a organismului, controlată de sistemul nervos, și nu are legătură cu protejarea ochilor de o presupusă presiune.

Ce este strănutul și cum funcționează?

Strănutul este un reflex natural care apare atât la oameni, cât și la multe animale. Acesta constă în eliminarea bruscă și puternică a aerului din plămâni prin nas și gură, având rolul de a proteja căile respiratorii de factori iritanți. De obicei, strănutul este declanșat de agenți infecțioși (virusuri, bacterii) sau substanțe iritante (polen, praf, mucegai, păr de animale, substanțe chimice). Înainte de strănut, terminațiile nervoase din mucoasa nazală transmit un semnal către creier, care coordonează o reacție complexă ce implică mușchii pieptului, diafragmei și gâtului – totul în fracțiuni de secundă.

Alte cauze ale strănutului

Există situații în care strănutul nu este cauzat de microbi sau alergeni. De exemplu, piperina din piperul negru și capsaicina din ardeiul iute stimulează terminațiile nervoase din nas, provocând strănut. Mirosurile puternice (parfumuri, produse de curățenie, fum de țigară) pot avea un efect similar. Mai puțin cunoscut este strănutul psihogenic, declanșat de emoții intense precum entuziasmul, stresul sau anxietatea. Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, specialiștii cred că stările emoționale puternice pot determina creierul să transmită semnale către mucoasa nazală.

Reflexul foto-strănutului

Aproximativ una din patru persoane se confruntă cu reflexul strănutului fotic sau „foto-strănut”. Expunerea bruscă la o lumină puternică, în special la soare, poate provoca unul sau mai multe strănuturi consecutive. Specialiștii consideră că acest reflex are o componentă genetică și este moștenit în familie. Se crede că anumite conexiuni nervoase dintre nervul optic și nervii implicați în strănut fac ca stimulul luminos să fie interpretat parțial ca o iritație nazală.

În concluzie, închiderea ochilor în timpul strănutului este un reflex involuntar, iar teama că ochii ar putea sări din orbite este nefondată. Corpul uman este bine proiectat pentru a face față acestui fenomen fără riscuri pentru vedere.