Elveția, țara cu peste 1.400 de tuneluri și 370.000 de buncăre, poate adăposti 9 milioane de oameni sub pământ
Sub munți și clădiri, Elveția a construit o rețea uriașă de tuneluri și adăposturi de protecție civilă, suficientă pentru întreaga populație. Infrastructura subterană include peste 1.400 de tuneluri și 370.000 de buncăre.
Elveția este una dintre țările europene în care subteranul nu este o excepție, ci parte din modul în care funcționează statul. Relieful muntos a obligat țara să găsească soluții pentru transport, energie, protecție civilă și siguranță. Acolo unde munții blocau drumurile, elvețienii au săpat tuneluri. Acolo unde suprafața era expusă la avalanșe, căderi de pietre sau fenomene extreme, au construit galerii și pasaje protejate. Rezultatul este o infrastructură discretă, dar uriașă.
O rețea subterană impresionantă
Elveția nu și-a construit doar drumuri, căi ferate și orașe la suprafață. Sub munți, sub clădiri și sub infrastructura de zi cu zi există o rețea uriașă de tuneluri, galerii și adăposturi de protecție civilă, atât de mare încât poate fi descrisă ca o adevărată „lume” sub pământ.
Țara are peste 1.400 de tuneluri, potrivit platformei oficiale About Switzerland, iar rețeaua subterană include tuneluri feroviare, tuneluri rutiere, galerii tehnice și pasaje construite pentru a traversa Alpii, pentru a lega regiunile între ele și pentru a proteja infrastructura de la suprafață.
La această rețea se adaugă aproximativ 370.000 de adăposturi private și publice de protecție civilă, potrivit Oficiului Federal Elvețian pentru Protecția Populației. Aceste spații, numite adesea buncăre, au în total aproximativ 9 milioane de locuri, suficient pentru întreaga populație a Elveției în caz de urgență.
De ce tunelurile sunt esențiale
Elveția are peste 1.400 de tuneluri pentru că geografia țării a impus asta. Alpii traversează o mare parte din teritoriu, iar legăturile dintre cantoane, orașe și regiuni nu puteau depinde doar de pasuri montane, drumuri expuse și trasee care pot fi închise de vreme.
Tunelurile au devenit astfel o soluție pentru transport, economie și siguranță. Unele sunt folosite de trenuri, altele de mașini și camioane, iar altele sunt galerii tehnice sau de protecție. Împreună, ele formează o infrastructură care permite Elveției să funcționeze ca o țară compactă, deși relieful este dificil.
Cel mai cunoscut exemplu este Tunelul de bază Gotthard, lung de 57,1 kilometri. Este cel mai lung tunel feroviar din lume și traversează Alpii între nordul și sudul Elveției. În același sistem de mari tuneluri alpine se află și Lötschberg, de 34,6 kilometri, și Ceneri, de 15,4 kilometri.
Adăposturi pentru toată populația
Partea mai puțin vizibilă, dar la fel de spectaculoasă, este rețeaua de adăposturi de protecție civilă. Elveția are aproximativ 370.000 de adăposturi private și publice, cu aproximativ 9 milioane de locuri disponibile pentru populație. Asta înseamnă că, în caz de urgență, țara are capacitate de adăpostire pentru toți locuitorii săi. Este una dintre cele mai mari rețele de acest tip din lume raportat la populație și face parte din cultura elvețiană de pregătire pentru situații de criză.
Aceste spații sunt construite pentru situații excepționale. Unele se află în clădiri private, altele sunt publice, iar autoritățile elvețiene au reguli clare pentru întreținerea și folosirea lor. În mod obișnuit, multe astfel de adăposturi sunt integrate în viața de zi cu zi. Unele pot fi folosite temporar pentru depozitare sau alte scopuri, însă trebuie să poată fi readuse la funcția de protecție atunci când situația o cere.
O strategie pe termen lung
Rețeaua de adăposturi a Elveției are legătură cu istoria țării, cu neutralitatea ei și cu politica de pregătire pentru crize. Începând din a doua jumătate a secolului XX, autoritățile elvețiene au tratat protecția populației ca pe o responsabilitate permanentă, nu ca pe o măsură de ultim moment. De aceea, adăposturile au fost construite sistematic. În multe cazuri, ele au fost integrate în clădiri, subsoluri și spații civile, pentru ca fiecare locuitor să aibă acces la un loc de adăpostire în caz de război, dezastru sau altă situație majoră.
Această abordare explică de ce Elveția are astăzi o infrastructură subterană care nu poate fi redusă la tuneluri pentru trenuri sau drumuri și este un sistem care combină transportul, protecția civilă, siguranța și capacitatea statului de a funcționa în condiții grele.
